Introducere

Dr. Pongrácz Antal, Matyi pentru multă lume, s-a născut în 18 martie 1948, în Tg-Mureş, în mijlocul unei familii romano-catolice, cu şase membri. Tatăl lui, Pongrácz Antal a fost lăcătuş de instrumente al Fabricii Textile Mureş. Mama, Mikola Margit şi-a crescut copii prin sacrificii majore, educând și nepoții pentru dragoste, cinste și aprecierea muncii. Chiar și în lispa studiilor superioare, ea a fost o fiinţă cu o înţelepciune deosebită, cine a reuşit să transmită şi copiilor ei, propria linişte sufletească.

O determinare constantă de a atinge excelența

Dr. Pongrácz Antal a crescut în mijlocul acestei familii numeroase, sărace, cinstite, şi încă din anii tinereţii şi-a dat seama că vrea să realizeze ceva măreţ, ieşit din mediocritate. Cum în anii comunismului nu a existat altă posibilitate, el s-a impus prin dorinţa de a căştiga în cercurile sportive, apoi a dovedit strădania lui neîncetată spre perfecţiune în profesia lui de medic, la fel şi în a susţine prietenii şi mici comunităţi. Pacienţii s-au adresat lui cu încredere, ca unui medic cu “mână de aur” şi cu multă empatie, nu numai din Tg-Mureş ci şi de pe teritoriul întregii ţări.

Educație și realizări sportive

A început şcoala în liceul Bolyai Farkas, terminând-o în liceul Unirea din Tg-Mureş, unde şi-a dat bacalaureatul în 1966, cu gândul de a frecventa în continuare un institut politehnic. În urma decesului timpuriu al tatălui, familia nu şi-a permis cheltuielile de învăţământ într-un alt oraş, astfel în acelaşi an a obţinut prin cuncurs admitere la Facultatea de Stomatologie al Institutului (astăzi Universitate) de Medicină şi Farmacie din Tg-Mureş.

Angajamentul în sport încă din liceu

În viaţa sportivă s-a angrenat încă din liceu, când a devenit membrul echipei de scrimă al Clubului Sportiv Universitar, ca şi elev al conferenţiarului-antrenor Kakuts András, pe care l-a stimat şi iubit ca pe un tată. Pe lângă rezultatele sportive, atmosfera echipei de scrimă din jurul profesorului Kakuts, felul lui de a educa în spirit veritabil sportiv, a devenit leagănul unor prietenii pe viaţă.

Realizări sportive remarcabile

Dr. Pongrácz Antal a reuşit să cucerească premii şi titluri nationale şi internaţionale în competiţii de spadă, timp de 15 ani, fiind membru de bază al lotului naţional român de scrimă. A fost Campion Mondial de Tineret (1967 Teheran), multiplu Campion Naţional şi Balcan, a participat la trei Olimpiade consecutive (München, Montreal, Moscova) unde a obţinut locuri meritorii în finalele pe echipe şi individual. A fost distins cu Premiul Maestru al Sportului.

După decesul lui, ca semn de recunoaştere a meritelor sportive, Sala Sportivă al Universităţii de Medicină şi Farmacie a fost numit după el “Sală de Sport Dr. Pongrácz Anton”. Pe faţada Sălii Sportive se remarcă şi o plachetă memorială al lui Dr. Pongrácz Antal, din iniţiativa Asociaţiei cu acelaşi nume.

Carieră și contribuții

În 1972, chiar înaintea terminării Facultăţii, prin concurs pe post de asistent universitar, a reuşit să rămână în Tg-Mureş. Timp de doi ani a lucrat în sistem rotativ, la clinica de odontologie, chirurgie maxilo-facială, ortodonţie şi protetică.

În temeiul politicii comuniste de repartizare a forţei de muncă, ar fi trebuit să se mute în altă localitate, ca şi tânăr medic, dar în 1976 prin concurs reuşit, a ocupat la Facultatea de Sport şi Educaţie din Tg-Mureş, postul de asistent universitar în domeniul fiziologiei sportului. Totodată a practicat stomatologia în cadrul Clinicii de Protetică Dentară.

În anul 1973 s-a căsătorit cu Dr.Pongrácz Mária, ea fiindu-i un sprijin stabil în realizarea ţintelor sale sportive, profesionale, educative şi de ajutorare a micilor colectivităţi. Singurul lor copil, Dr. Pongrácz István-Mátyás, a păşit din punct de vedere profesional pe calea urmată de Tatăl lui, continuind îndrumarea funcţionării şi de activitate stomatologică al Cabinetului.

Calificarea de medic specialist stomatolog

În 1978 a obţinut calificarea de medic specialist stomatolog, începând din 1982 a lucrat la Clinica de Protetică Dentară, ca şi angajat al Universităţii şi ca îndrumător voluntar al activităţii practice al studenţilor. După 1988, când şi ultimul asistent universitar, care preda în limba maghiară, a părăsit Ardealul, a acceptat solicitarea de a preda provizoriu studenţilor, noţiunile de protetică dentară. Acest “provizoriat” a durat 20 de ani, pâna la moartea lui.

În anul 1993 a obţinut titlul de medic primar – în acelaşi an, a inaugurat cabinetul lui privat, Pomadent srl, printre primii din Tg-Mureş. A sprijinit permanent educarea profesională al studenţilor prin achiziţia de cărţi şi reviste de specialitate, punându-le la dispoziţia lor, iar în cabinetul lui aceştia au avut ocazia de a însuşi trucurile profesiei.

În 2003, a fost editat cursul lui universitar, cu titlul “Rögzített fogpótlások” (Lucrări protetice fixe), primul curs de protetică din Transilvania, scris în limba maghiară. După moartea lui, cursul a fost prelucrat de fiul lui şi editat sub formă de carte de specialitate, de Editura Studium. Urma să apară şi un al doilea curs stomatologic, cu titlul “Részleges lemezes fogpótlások” (Proteze parțiale), pe care, din păcate, nu a reuşit să-l finalizeze.

Contribuții în comunitatea medicală

În mai 2004 a fost ales membru director al Societăţii Medicale din Ungaria, Secţia de Stiinţe Stomatologice, iar în octombrie 2004, cu ocazia alegerilor pentru infiinţarea Colegiului Stomatologilor din România, a fost ales Preşedinte al Colegiului Mureş. Acest fapt denotă aprecierea lui în cadrul societăţii stomatologice.

Moștenirea și moartea prematură

Dr. Pongrácz Antal a decedat în 18 martie 2008, în al 60-lea zi de naştere a lui, în urma infarctului miocardic, ivit în timpul unui meci de baschet, jucat cu studenţii lui. Solicitarea lui multidirecţională, stresul asociat, au participat deasemenea la moartea lui prea timpurie.

A fost un Om cu principii, pe care le respecta cu consecvenţă, a luptat pentru familia lui, pentru învăţământul universitar, pentru oraşul lui, pentru sport, pentru cauza studenţilor, pentru a închega şi a menţine prietenii şi mici colectivităţi. A fost un om stăruitor, dar nu arivist. Pentru menţinerea şi aplicarea principiilor sale, se depun eforturi cu ajutorul Asociaţiei, care îi poartă numele – Asociaţie infiinţată de soţia sa, de prietenii lui şi de cei care L-au stimat şi apreciat.