Are dental implants for me?

Do I need dental implants? The answer depends on the way you would like to fix your partial or total tooth-loss. Implants represent a great way to treat tooth-loss, but as everything, they too have advantages and disadvantages that the patient needs to consider. The main advantage of implants is the fact that they themselves can hold the crowns, the adjacent healthy teeth do not need to be prepared (grinded) so they can hold a dental bridge above the gap; in some cases even a full denture can be avoided using implants. Their disadvantage is their price, as they are considerably pricier than a bridge held by adjacent teeth; and the final work will be fitted in the mouth after 3-4 months, compared to the 10-12 days of the teeth-held bridge.

Dental implants are sorrounded by a mysthical fear, which not too long ago wasn’t unfounded. When implants were first used, they had the bad habit of getting infected, falling out, the „organism not accepting them”. With the fast advancement of technology and techniques, however, much has changed in the shape of the implants, their surface processing, screw thread size – learning from the mistakes of the past, nowadays the success rate of dental implants is 98% worldwide.

These days the dental implantation procedure has become a routine operation, comparable to filling or professional hygiene. Usually the operation takes 30-40 minutes, out of which 10 minutes is the implant insertion process, the rest of the time is used for the minutious preparation of the sterile fields and the sewing of the small cut on the gum.

The implantation procedure is a very easy operation, with patients exclaiming „That was all?” at the end. Normally the doctor finishes quickly and the pain is minimal, as the bone, where the implants get screwed in, doesn’t contain any nerves, thus the patient cannot feel anything there. The only discomfort can be felt at the level of the gums, where the small incision was made, but that passes by the following day.

Of course, the implantation also has risks in some cases, which can be easily noticed beforehand by an experienced doctor, based on the x-ray. The doctor and patient can discuss it before starting the operation and decide together, whether to take the risk, or try another approach. Two risks can be present: the more serious one can happen on the lower jaw, when the height of the bone is not sufficient and the implant can injure the nerve running in the mandibular canal – in this case there can be a temporary, or even final paralysis of the lower lips on the side of the operation. This can be very unpleasant, but can be treated by removing the implant and using vitamins for the nerve to regenerate. If the numbness of the lower lip didn’t go away by the next day after implantation, the treating doctor must be notified immediately so he/she can remove the implant in time and treat the nerve before possibly trying again.

On the upper jaw, another risk must be kept in sight: at the location of the upper molars, the maxillary sinus usually descends after tooth removal, and sometimes there isn’t enough bone left for the implant. The dentist will measure the available bone height and chose the appropriate implant – if for some reason the implant still manages to get drilled inside the sinus, blood might flow from the nose and sinusitis might follow. This however does not have long term negative effects, usually the implant doesn’t need to be removed. The insufficient bone quantity can be resolved with sinus-lift operation and bone addition, if needed.

The process of manufacturing the porcelain crown on the implant is the following: on the first visit the dentist screws in the implants into the bone, then closes the gingiva above them, so they can heal for 3-6 months undisturbed while the bone grows in between the screw threads. Only after this can we attach the implant abutment on top of the implant, and the dental technician can manufacture the porcelain crown on it. The material of the implant is titanium, which is the most tissue-friendly metal known – this offers the necessary durability and stability for the overlaying crown (the production of zirconia implants has been discontinued, as they tend to be resorbed in the bone after a few years).

Those who wear full dentures (which might fly out when sneezing, or fall off when talking, even impairing the tasting capability of the mouth), and cannot take it anymore, can also be helped with implants. With the insertion of 3-4 implants in the jaws, a new, implant-retained denture can be manufactured, which (despite the evening taking out-cleaning-putting back procedure), is very stable and can only be removed with great force, it doesn’t move around even when eating apples, and the patients can feel taste better, due to the small horse-shoe shape on the denture – compared to the old, full denture covering the palate.

When considering implants, be careful, not to only ask the price of the implants, but also the price of the implant abutments, and crowns. There are differences in price between different types of implants as well: for example the ones made with the well-known german accuracy, 3D printed implants, with perfect precision have a more initial price – compared to the lower quality implants, which require lower initial expense, but one must think it through if it is worth drilling an implant with low durability into your bone.

If you have further questions, or would like to ask for a free consultation from our doctors, to see if you are a good candidate for implants, feel free to call or write us.

V-ar fi util un implant dentar?

Aveți nevoie de un implant dentar?  Asta depinde de dumneavoastră, cum doriţi să înlocuiţi lipsa totală sau parţială a dinţilor. Implanturile oferă într-adevăr o soluție foarte bună pentru tratarea lipsei danturii, dar ca orice intervenţie, şi acestea îşi au avantajele şi dezavantajele lor, pe care pacientul trebuie să le ia în calcul: avantajul principal al implantului este că nu necesită şlefuirea dinţilor buni (care în timp duce la stricarea acestora), care să susţină o punte peste gol; şi în unele situaţii chiar ajută la evitarea protezelor. Dezavantajul constă în preţul lor, pentru că acesta e mult mai mare ca preţul unei punți obişnuite, sau faptul că executarea lor durează 3-4 luni, vizavi de puntea susţinută de dinţi, care în 10-12 zile ajunge să fie implantată.

Implanturile dentare sunt înconjurate de o spaimă mistică, care în trecutul apropiat nici nu era aşa de nefondată, pentru că la început, într-adevăr, acestea se infectau, cădeau, „ nu le accepta organismul”. Dar odată cu dezvoltarea galopantă a tehnicii şi tehnologiei, forma, prelucrarea prin laser, fileturile implanturilor s-au schimbat mult, iar astăzi, la nivel mondial, medicii pot vorbi despre o rată de succes de 98%.

În prezent, pentru medicii stomatologi profesionişti, implantul dentar a devenit o procedură de rutină, ca o plombă sau un detartraj. În general, solicită o intervenţie de 30-40 minute, din care implantarea în sine ţine 10 minute, restul este pregătirea (alegerea câmpurilor sterile şi a instrumentelor în condiţii perfect sterile) şi sutura măruntei incizii.

Implantarea este o procedură uşoară, care la sfârşit aduce, de obicei, remarca pacienţilor: „atât a fost, tot?” În condiţii normale medicul termină repede, durerea e minimă, pentru că în os, unde ajunge implantul, nu există inervare, astfel că acolo pacientul nici nu va simţi niciun disconfort, doar la gingie care va durea puţin la incizie – cât doare o zgârietură de pe gingie.

Implantarea, în mod normal, prezintă şi unele riscuri, pe care un stomatolog bine pregătit le poate observa pe radiografie înainte de intervenţie, şi le poate discuta cu pacientul, dacă acesta se mai angajează la implantare sau preferă totuşi altă rezolvare. În general, putem vorbi despre două riscuri: cel mai grav apare la dantura inferioară, unde în cazul în care  înălţimea osului nu e suficientă şi la aşezarea implantului se atinge sau se perforează fasciculele nervoase care trec spre mijlocul mandibulei, prin care se poate provoca o pierdere a sensibilităţii sau chiar paralizia temporară (sau definitivă) a buzei inferioare pe partea respectivă. Acest lucru este foarte neplăcut, dar nervul poate fi recuperat totuşi cu ajutorul vitaminelor, după ce se îndepărtează implantul. Dacă efectul de amorţeală din mandibulă nu trece nici în ziua următoare intervenţiei, iar buza este insensibilă, trebuie înştiinţat imediat medicul curant, pentru ca acesta să poată îndepărta implantul  şi să poată trata nervul înaintea unei noi încercări.

La maxilarul superior poate exista un alt risc: la îndepărtarea molarilor superiori, sinusul maxilar coboară şi se întâmplă să nu mai rămână loc pentru aşezarea implantului. Medicul va măsura înălţimea osului existent, astfel va putea alege lungimea implantului care urmează să fie folosit, şi astfel nu se va perfora în sinusul maxilar. Dacă, dintr-un motiv oarecare, implantul ajunge totuşi în sinusul maxilar, atunci prin nas se va elimina o secreţie cu sânge şi poate apărea sinuzita. Însă acest lucru nu prezintă un  risc pentru un efect nociv de durată, iar în general nu necesită îndepărtarea implantului. În caz de cantitate osoasă insuficientă, medicul poate efectua ridicarea sinusului maxilar sau o osteoplastie.

Fazele executării coroanei pe implant: într-o şedinţă medicul aşează şurubul (şuruburile) de implant, şi închide gingia peste ele cu câteva suturi. După acesta, lăsăm implantul să se vindece timp de 3-6 luni, timp în care osul creşte peste implant, se întăreşte şi ţine strâns în loc şurubul. Numai după acesta se poate aşeza structura implantului (aceasta formează partea de deasupra gingiei, care vine fixat de implant cu ajutorul unor şuruburi), peste care tehnicianul, în baza unui mulaj,  va executa coroana cu baza metalică şi îmbrăcată din toate părţile în ceramică. Materialul implantului este titanul – metalul cunoscut cel mai biocompatibil – care oferă durabilitate şi stabilitate coroanei pusă peste el. ( Între timp s-a renunţat la implanturile de zirconiu,  pentru că s-a dovedit prin experimente, că în timp acestea se absorbeau în oase.)

Pentru cei care poartă proteză dentară completă, şi nu mai suportă faptul că aceasta le joacă în gură, eventual chiar zboară de acolo la un strănutat, cade la vorbire şi chiar apare o scădere a nivelului gustului din cauza suprafeţei extinse a protezei – se recomandă aşezarea a 3-4 implanturi în fiecare maxilar, peste care poate fi realizat o proteză mică cu schelet metalic în formă de potcoavă, care se poate îndepărta seara pentru o spălare, dar stă foarte stabil în gură şi poate fi mişcată numai cu o anumită forţă adecvată – nu se mişcă nici dacă muşcăm dintr-un măr şi palatul rămas liber este capabil să simtă din nou gusturile.

Cu ocazia obţinerii informaţiilor despre preţul lucrării, trebuie să fiţi atenţi nu numai la preţul implantului: implantul în sine are un preţ separat, precum şi structura implantului dar şi coroana care se aplică peste ea. Este diferenţă de preţ  între tipurile de implant: cele executate cu freza 3D sau imprimantă 3D cu precizia germană cunoscută, se potrivesc cu precizie de structura superioară, comparativ cu implanturile de calitate mai inferioară, ale căror cheltuieli iniţiale sunt într-adevăr mai scăzute, dar rămâne de văzut dacă merită găurit în os un implant, la care şi durata de viaţă este mai scăzută.

Dacă mai aveţi întrebări sau doriţi o consultaţie gratuită cu medicii noştri, pentru a afla dacă  este posibil sau se recomandă în cazul Dvs. să apelaţi la implanturi pentru tratarea lipsei danturii, nu ezitaţi să ne contactaţi,  sunaţi-ne sau scrieţi-ne cu încredere.

Nekem való-e a fogászati implantátum?

Szükségem van-e fogászati implantátumra? Az attól függ, hogyan szeretné pótolni részleges vagy teljes foghiányát. Az implantátumok nagyon jó megoldást nyújtanak foghiányok kezelésére, de mint mindennek, nekik is van előnyük és hátrányuk, amelyet a páciensnek mérlegelni kell: az implantátumok használatának fő előnye, hogy a foghiány pótlására nem kell ép fogakat lecsiszolni (amely így idővel romolhat), amelyek majd tartsanak egy hidat a hiány fölött; és bizonyos esetekben még a protézis is elkerülhető velük. A hátrányukat az áruk képviseli, mivel drágábbak egy egyszerű fogak által tartott hídnál; és a teljes munka elkészülése 3-4 hónapig tart, szemben a fogak tartotta híddal, amely 10-12 nap alatt szájba is kerül.

A fogászati implantátumokat egy misztikus félelem övezi, ami nemrég még nem is volt megalapozatlan, hiszen a kifejlesztése elején még gyakran elfertőződtek, kiestek, „nem fogadta be a szervezet”. A technika és technológia rohamos fejlődésével azonban sokat változtak az implantátumok formái, felszíni lézeres megmunkálásuk, csavarmeneteik – a múlt hibáiból tanulva manapság világszinten 98%-os sikerességi arányt könyvelhetnek el az orvosok.

Mostanában a fogászati implantálás annyira rutin műveletté vált a hozzáértő fogorvosok számára, mint egy tömés vagy egy fogkőtisztítás elvégzése. Általában egy 30-40 perces műtétre kell számítani, amiből maga az implantálás körülbelül 10 perc, a többi az előkészület (a steril mezők és műszerek teljesen steril körülmények között való esetfüggő kiválasztása) és a kis vágás összevarrása.

Az implantálás egy nagyon könnyen lebonyolítható folyamat, ami a páciensek részéről egy „csak ennyi az egész?” felkiáltást vonz maga után. Normális esetben gyorsan végez vele az orvos, és a fájdalom minimális, hiszen a csontban, ahova az implantátum kerül idegek nem haladnak, így ott nem is fog semmi kellemetlent érezni a páciens, egyedül a megmetszett foghús fájhat egy kicsit – amennyire egy foghús-felsértés fájhat.

Az implantálásnak természetesen bizonyos esetekben kockázatai is vannak, amelyeket a jól felkészült fogorvos könnyen észrevehet a röntgenkép alapján, már a beavatkozás előtt és ezt megbeszélheti a pácienssel, hogy bevállalják-e a kockázatot, vagy inkább lemondanak az implantátum behelyezéséről és más megoldással próbálkoznak-e. Nagyjából két kockázattal lehet számolni: A legsúlyosabb az alsó fogak esetében történhet, ha a csont magassága nem elegendő és az implantátum behelyezése során hozzáér vagy árfúrja az alsó állkapocs közepe felé elhaladó ideg-köteget, akkor egy ideiglenes (vagy akár végleges) érzés-kiesés és bénulás jöhet létre az adott oldali alsó ajkon. Ez nagyon kellemetlen tud lenni, vitaminok segítségével az ideg visszagyógyulhat – az implantátum eltávolítása után. Ha az implantálást követő napon még mindig nem ment ki a zsibbasztó hatása az alsó állkapocsból és nem érez semmit a ajkával, akkor rögtön értesíteni kell a kezelőorvost, hogy idejében tudja kivenni az implantátumot és kezelni az ideget egy esetleges újabb próbálkozás előtt.

A felső állkapocs esetében egy másik kockázatot kell figyelem előtt tartani: a felső nagyörlő (moláris) fogak helyén az arcüreg általában a fogak eltávolítása következtében leereszkedik és nem minden esetben marad elegendő hely egy implantátum behelyezésére. Az orvos leméri a meglévő csont magasságát, így ki tudja választani a használandó implantátum hosszát, amely így nem fúródik be az arcüregbe – ha valamilyen oknál fogva mégis sikerül az arcüregbe benyomuljon az implantátum, akkor az orron véres váladék ürülhet és arcüreg-gyulladás is felléphet. Ennek viszont nincs maradandó káros hatása, általában nem szükséges az implantátum eltávolítása. A nem elegendő csont mennyisége esetén arcüreg-emelést és csontpótlást is végezhet az orvos ha szükséges.

Az implantátumra készülő korona elkészítésének a menete a következő: egy ülésben az orvos behelyezi az implantátum csavart (-okat) a csontba, majd bezárja a foghúst fölötte néhány öltéssel. Ezek után az implantátumot hagyjuk gyógyulni 3-6 hónapig, ami alatt a csont ránő az implantátumra és megkeményedik, erősen tartva a csavart. Csakis ezután tesszük rá az implantátum felépítményét (ez képezi a foghús feletti részt, amely csavarral rögzül az implantátumba), amelyre lenyomat alapján a fogtechnikus megalkotja a fém alapú, mindenoldalról kerámiával leplezett koronát. Az implantátum anyaga titán, amely a legszövetbarátabb ismert fém – ez kellő tartósságot és stabilitást nyújt a rá kerülő koronának (a cirkónium implantátumok gyártásáról lemondtak – kísérletek bizonyították, hogy egy bizonyos idő eltelése után ezek a csontban felszívódnak).

Aki teljes protézist visel és nem bírja már, hogy a protézise lötyög a szájában, esetleg tüsszentéskor kirepül, beszédkor lepotyog, sőt még az ízek érzékelése is csökkent a nagy kiterjesztésű protézis miatt – annak nagyon ajánlott 3-4 implantátum behelyezése egy állkapocsba, amelyre egy fémvázas, kis patkó alakú protézist készíthetünk, amely ugyan esténként erővel kivehető egy tisztítás erejéig, de azon kívül nagyon stabilan áll a szájban és csak nagy célirányos erővel mozdítható el – nem mozdul el még alma-evéskor sem és a szabadon maradt szájpad ismét képes lesz ízeket érzékelni.

Az anyagi vonzatok megérdeklődése során nem csak az implantátum árára kell figyelni: az implantátum maga, az implantátum felépítménye és a rá kerülő korona mind külön árral rendelkezik. Implantátum és implantátum között is vannak ár-különbségek, a jól ismert német pontossággal és 3D frézgéppel vagy 3D nyomtatóval készült implantátumok tökéletes pontossággal illeszkednek a felépítményhez, ami a tartósságot garantálja – szemben a gyengébb minőségű implantátumokkal, amelyek kezdeti kiadása olcsóbb ugyan, de meggondolandó, hogy érdemes-e egy kevesebb ideig funkciónáló implantátumot a csontba befúratni.

Amennyiben további kérdései vannak, vagy szeretne egy ingyenes konzultációt kérni orvosainktól, hogy Önnél lehetséges-e és ajánlatos-e implantátumokkal kezelni foghiányát, hívjon fel vagy írjon bizalommal orvosainknak.